﻿BISERIC’A si SCÓL’A
Fóia bisericésca, scolastica, literara si economica.
Iese odata in septemana: DUMINEC’A.
PRETIULU ABONAMENTULUI
Pentru Austro-Ungari’a: Pe unu anu 5 fl. – cr., pe ½ anu 2 fl. 50cr.
Pentru Romani’a si strainetate: Pe unu anu 14 fr., pe jumetate anu 7 franci PRETIULU INSERTIUNILORU:
Pentru publicatiunile de trei ori ce contienu cam 150 cuvinte 3fl.; pana la 200 cuvinte 4 fl.; si mai sus de 5 fl v. a.	
Corespondentiele sè se adreseze Redactiunei
„BISERIC’A si SCÓL’A.”
Èr banii de prenumeratiune a TIPOGRAFI’A DIECESANA in ARAD

La cestiunea bisericei greco-romane din Pest’a.

Este faptu istoricu, ca in veacurile trecute si specialu in veaculu alu optsprediecelea au venit multime dintre fratii nostri romani din Macedoni’a si unii Greci din Greci’a, si s`au asiezat aprópe prin tóte orasiele din Transilvani’a si Ungari’a, - ocupandu-se aici cu negotiulu si zidind biserici pompóse si infrumusetiandu-le cu bogate ornamente spre a-si poté cultivá intr’ensele semtiementulu de pietate crestinésca.
Unu astfeliu de monumentu este si frumós’a biserica greco-romana din Pest’a, situata pre malulu Dunàrii, si zidita catra sfersitulu veacului trecutu cu previ’a invoire si aprobare a Episcopului din Bud’a Stefan Stratimiroviciu si a Majestatii Sale Imperatului si Regelui Leopold II decatra credintiosii romani si Greci de atunci din daniele facute de densii.
Scopulu, pentru carele s’a zidit acestu santu locasiu Domnului, a fost, cá atât romanii cât si grecii se aiba preotulu lor  si se póta ascultá servitiulu divinu in limb’a lor nationala; si deci cu invoiéla comuna a fundatorilor acestei sante biserici s’a staverit inca din inceputu, cá se-se instituiésca doi preoti: unulu de nationalitate romana si unulu grecu,- ér servitiulu divinu se-se tiena in modu alternativu intr’o septemana in limb’a gréca si intr’un’a, in limb’a romana. Comun’a bisericésca ortodocsa din Pest’a se pórte numele de comuna bisericésca greco- valachia, in carea elementulu romanescu sa aiba paritate deplina nationala de dreptu cu elementulu grecu, si se fia egalu indreptatitu atât in privint’a bisericésca, cât si limbistica si administrativa.
Principiulu paritàtii si egalitàtii nationale de dreptu, staveritu de fundatori s’a recunoscut si regulat atât prin altissim’a resolutine din anului 1808, cît si prin mai multe resoluitni altissime urmate mai tardiu in acésta afacere, precum si prin usulu, observatu cu rigóre si fara intrerum-pere in timpu de aprópe un seclu.
Romanii si-au avut nentreruptu preotulu lor romanu, carele servea in limb’a romana,  -- au avutu pre langa acést’a biserica o scóla romanésca cu unu invetiatoriu si unu cantoru, sustienuti si platiti din venitlu averii bisericesci.
Acestu principiu de paritate s’a sustienut nentreruptu pana in anulu 1887. In anulu acest’a s’a intemplat, ca preotulu romanu, fericitulu intru aducere aminte Ioanichiu Miculescu a reposat, si parochi’a romana din Pest’a a devenit vacanta.
Devenirea in vacantia a parochiei romane din Pest’a grecii o au folosit, cá prin mijlóce maiestrite si streine de biserica se-scóta limb’a romana din biserica si scóla; si astfeliu in adunarea comunei bisericesci la 6 Frebruariu 1888, care adunarea era chiamata a luá dispusetiunile de lipsa pentru deplinirea parochiei romane prin unu preotu romanu chirotonitu in monarchia,-- o maiorutate, formata in modu maiestritu decretéza scóterea limbei romane din biserica si instiuirea unui preotu, carele se fia de nationalitate macedo-romanu, dar carele se tiena servitiulu divinu in limb’a grecésca.
Contra acestui conclusulu’alu unei maioritàti maiestrite, formate in sinulu comunii bisericesci greco-romane luatu in modu ilegalu, necompetentu si incontra ordinei de dreptu sustatatórie- romanii din Pest’a au substernut recursu la Inaltulu Ministeriu regiu ung. de culte si instructiune publica,- dovedind ca conclusulu amintitu alu maioritàtii maiestrit formate inca cu inceperea dela 1868 prin eschiderea romanilor dintre membrii comunitàtii este incontra ordinei de dreptu, ce a sustat de 80 de ani si cerend anularea lui.
Inaltulu Ministeriu inse fara a ascultá forulu competentu bisericescu in acésta afacere si fara a cercetá natur’a de dreptu curatu bisericésca a causei a aprobat conclusulu maioritàtii.
In acésta situatiune romanii din Pest’a prin o depu-tatiune constatatoria din dnii: II S. Dr. Alecsandu Mocsonyi de Foen, M. Mutso, Dr. Marienescu  si Georgiu Serb s’au presentat inaintea Majestàtii Sale, -cerend sanarea stàrii de lucruri, prin carea in modu nentrerupt in timpu de 80 de ani in biseric’a greco-romana din Pest’a.
Majestatea S’a s’a indurat pré gratios a primi deputatiunea romanilor cu tóta bunavoint’a, si a dispus esaminarea de nou a causei. Inaltulu Ministeriu r. ung. a respinsu inse de nou cererea romanilor.
Constatand din parte-ne, ca romanii apartienetori comunei bisericesci din Pest’a si-au implinit cu tóta consciinti’a detorinti’a lor in acésta afacere, constatàm totu de odata, ca modulu, cum s’a resolvit  acésta afacere din partea Inaltului Ministeriu a produ in sinelu bisericei romane cea mai rea impresiune,- cu atât mai vêrtos, cu cît afacerea limbei si parochiei romane din Pest’a nu este numai o afacere locala, ci este o afacere, carea privesce intréga biseric’a romana din acésta tiéra. 
Drepturile romaniloru din  Pest’a sunt basate pre documente, a càroru valóre nu se póte trage la indoiéla; ér daca afacerea s’a reolvitu in contra tenórei acestoru documente,- noi credemu, ca biseric’a romana va trebuí se afle un espedientu legalu pentru sanarea reului,- cu atât mai vêrtosu, cu cât drepturile castigate nu se potu perde nici odata.
In nrii urmatori vom publicá si unele documente referitorie la acésta afacere, pentru cá ea se póte fi cunoscuta si studiata din tóte punctele de vedere.
Scrieri pastorale IX
Momente de valóre pastorala in istori’a bisericei romane
Un’a si nedespartita este viéti’a si lupt’a pentru esistenta si desvoltare a poporului romanescu cu viéti’a si desvoltarea bisericei si ierarchíei sale nationale.
Poporulu romanu a adoptatu crestinismulu inca din timpurile cele mai vechi ale erei crestine, si anume din acele timpuri, in cari era atât de viiia si puternica in memori’a popórelor aminti-rea vietii si activitàtii Domnului pre pamentu, si in cari traditi-unile apostolice stepaneau cu atât’a tarí si putere in doctrina, in organisatiune, in cultu si datinele religióse biseric’a lui Christos ca institutine vediuta pentru ridicarea si mantuirea neamului omenescu.
Crescutu fiind poprulu romanu din inceputu si in decursulu veacurilor in religiunea lui Christos in form’a ei genuina si dotatu fiind acestu poporu din firea lui cu insemnate calitati spirituale – a aflat in doctrin’a religiunei uniculu indreptariu siguru si mantuitoriu alu vietii sale, in organisatiunea bisericei unu prototipu alu unei nimerite organisatiuni a vietii sale pu-blice, in cultulu divinu o bogata chrana spirituala pentru convingerea s’a religiósa; er in ierarchia unu vecinicu pazitoriu si indreptatoriu alu seu pre tóte terenele vietii si desvoltàrii sale.
Intre astfeliu de imprejurari este naturalu, ca desvoltarea istorica a bisericei romane ne infacisiéza insemnate momente in-structive chiar pentru desvoltarea si alimentarea semtiului pastoralu.
Intréga viét’a si tóte misicarile desvoltàrii nationale a poporului romanu o determinéza semtiementulu seu religiosu: a-perarea legii si bisericei strebune. Astfeliu amintim, ca descà-lecarea unei pàrti insemnate a poprului romanu din Ardélu in Munteni’a sub Radu Negru si din Maramuresiu sub Dragosiu voda in Moldov’a se intempla din caus’a unei persecutiuni religióse ) – mai departe, ca pentru aperarea bisericei si religiuni strebune pórta poporulu romanu luptele cele inversiunate cu Turcii, - pentru aperarea relegiunii si bisericei strebune si alimentarea semtiementului de pietate crestinésca poprulu romanu si-a depus o insemnata parte din averea s’a in veacurile trecute in multime de manastiri, cladite in tóte provinciele, locuite de Romani, ca totu „spre a-si conservá biseric’a, asia, precum o moscenise dela protoparintii, poporulu romanu a renuciat veacuri intregi la viéti’a publica politica” 2) – si in fine ca pentru aperarea legii si bisericei strebune pórta poporulu romanu din Ardealu remasu fara pastoriu dupa unirea Metropolitului Atanasiu timpu de 83 de ani, - o lupta grea pentru redonbandirea ierarchiei sale nationale, - si alaturiá cu fratii sei din pàrtile ungaro-banatice lupt’a cea grea si indelungata pentru reinfiinatrea vechei nóstreMetropolii istorice si inaticularea si activarea autonomíei bisericei nóstre nationale in deplina confor-mitate cu disputiunile canonului 34 apostolescu.
1) Vedi Xenopol Istori’a Romanilor.
2) Vedi Baritiu: istori’a Transilvaniei vol. I. Pag. 121
Necazurile, greutàtile si martiriulu, induratu de catra biseric’a si poporulu romanu in luptele sale seculare pentru esistentia si desvoltarea sunt nenumarate. Cu tóte aceste necazuri si suferintie inspaimantatórie, cu tóte gónele popórelor barbare câte au calcat preste biserica si poporu si cu tóta asprimea unei iobegii fara pereche in istori’a popórelor biseric’a romana traiesce, - pentru ca idei’a conducetória in tóte timpurile a fost numai una: ridicarea poporului romanu prin stepani’a vointei Domnului in cuventu si in fapta, in modulu seu de gandire si in modulu seu de actiune. Poporulu romanu si biseric’a lui a esit din noianulu suferintelor trecutului biruitória. Credinti’a neclatita a poporu-lui romanu catra biseric’a s’a apostolica si nationa-la i-o-a rasplatiti Domnulu prin ajutoriulu ce L-a dat vrednicilor barbari din trecut, cari au luptat cu atât’a vitejía la renfiintarea vechei nóstre Metropolii autonomei si la inactivarea constitutiunei biserciesci.
Biserica roman’a a esti biruitória din luptele tre-cutului de trista aducere aminte; si atadi are in Metropili’a renviata si in organizatiunea s’a pusa pre basele apostolice primitive si in specialu pre bas’a canonului 34 apostolescu puternice conditi-uni de desvoltare si insemnate mijloce pentru ridi-carea si inaintarea poprului creintiosu.
Cand constatam, ca biseric’a romana din acesta tiera a esit, ca ni-se va reflectá, - ca acésta tiéra a esit din luptele trecutului biruitória, - suntem siguri, ca ni-se ava reflectá, - ca acésta biruintia nu este biruintia, - dupa ce este faptu, ca biseric’a romana din acésta tiéra cea un’a odinióra si pana la sfersitulu veacului alu siepte-sprediecelea, - din acelu timpu prin unirea metropolitului Atanasiu cu biseric’a Romei s’a sfasiia in doue tabere.
Cand gandim inse asupra modului, cum s’a pronunciat asupra unirei lui Atanasiu o multime de barbati distinsi, apartienetori bisericei romane unite, precum; Samoil Clain, Georgin Sincai, Simeon Barnutiu, 3) A. T. Laurian, 4) A. Papiu Ilarian, 5) si altii, - cari toti de o potriva intru unu glasu constata, ca „romanii nu cascigara, ci perdura prin unire,” 6) si precum o constata acést’a si protopopul unitu Nicóra Beianulu in o scrisóre adresata episcopului Inocentiu in cuvintele: „tare me temu, ca nu vom avé altu folosu din unirea acést’a, carea o am facut; ci vom remané numai cu ur’a intre frati si cu mustrarea cugetului;” si cand mai cugetàm pre langa acést’a ca poporului romanescu din acésta tiéra in butulu tuturor ispitelor a remasu in marea lui maioritate credintiosu bisericei si religiunii sale strebune, asia, precum moscenise acést’a dela proroparintii sei, si si-a dat insusi o organisatiune bisericei sale in conditiuni si pre basele organisatiunei primitive bisericesci: atunci, speram, ca nu gresim, cand constatam, ca biseric’a nóstra a esit din tóte necazurile trecutului biruitória.
A platitu scumpu biseric’a si poporului romanu acésta biruintia. Pentru acesta biruintia a suferitu mórte de martiru Nichit’a Romanului, apostilulu Daciei, pentru acésta biruintia a suferitu inchisóre si batài Metropolitulu Sav’a Brancoviciu, - pentru acésta biruintia a portatu cu resignatiune poporulu romanu jugulu celei mai aspre iobagii din lume in decursu de atatea veacuri, - dar legea stremosiésca nu si-o-a parasitu, si dela idei’a un’a conducetória: de a-si face educatiunea si a-si intemeiá viitorulu prin religiune si biserica nu s’a abatutu.
3) Vedi cronic’a lui Sincai la anii 1699 si 1701.
4) Vedi istori’a Romanilor de A. Papiu Ilarianu vol. II.
5) V. ist. Rom. de A. P. Ilarian vol. I.
6) Vedi Popea vechi’a Metropoli’a.	
Spre a cunósce valórea activitàtii bisericei romane in desvoltarea istorica a bisericei romane in desvoltarea istorica a bisericei de o nepretiuita valóre si anume:
a) Dupa ce s’a introdusu in Apusulu Europei reformatiunea lui Luter si a lui Calvin, - si când atât romano-catolicii, cat si reformatii si atientisera ochii si tóte puterile, cá se faca cuceriri asupra bisericei Resaritului, - si cand sub numele patriarchului din Constantinopolu Cirilu Lucaris aparuse si o confessiunea, carea contienea dogme protestante: atunci unu prelatu romanu Metropolitulu Petru Movila,- de neamu din famili’a principiloru Moldovei de acestu nume scrie confessiunea bisericei ortodocse, si astfeliu scapa biseric’a resaritului intréga de confesunilie, la cari erá espusa in acele vremuri. Acésta carte s’a censuratu in unu sinodu tienutu la 1641 in Iasi, pre terito romanu, si a fost adoptata de cinosura si indreptariu de intréga biseric’a Resaritului.
b) In timpulu mai nou biseric’a din Romani’a si-a eluptatu autocefali’a sis i-a datu o organisatiune corespundietória positiunei ei autocefale, biseric’a romana din Bucovin’a si-a ridicatu scól’a teologica la randu de facultate, in care astadi se cultiva cu succesu sciintiele teologice ; ér biseric’a romana ortodocsa din tiér’a nóstra a efeptuitu despartirea ierarchica, si prin spiritulu celu mare alu fericitului Metropolitu Siagun’a si cu colucrarea alesuloru clerului si poporului si-a datu prin statutulu organicu o organisatiune nimerita si capace de a activá vointi’a Domnului intru ridicarea si inaintarea poporului credinciosu pre tóte terenele vietii.
Cautandu in istori’a bisericei romane momentele de valóre pastorala constatàm urmatórele :
a) Alipirea poporului romanu in decursulu veacurilor catre biseric’a s’a nationala i-a salvatu in trecutu esistenti’a si viéti’a ; si deci incât pentru present si viitoriu prim’a nóstra dorintia este a nutrí si potentiá semtiului de alipire alu poporului catra biserica, cá astfelui se-lu facemu capace de o mai repede si mai trainica desvoltare pre tóte terenele vietii.
b) Indelung’a rabdare si suferintiele trecutului si-au primitu resplat’a in faptulu, ca biseric’a romana astadi o-aflàm rentenerita prin organisatiunea ei actuala si capace a luptá cu or ice vijelíi, la cari póte se fia espusa in viitoriu.
c) Lupt’a cea grea si suferintiele betraniloru nostril sunt pentru noi, generatiunea actuala si pentru cei ce ne vor urmá celu mai puternicu indemnu de a pretiuí moscenirea lasata de densii, si a staruí, cá prin ródele ce este capace a produce in sinulupoporulu se-ne dàm si noi din a nóstra parte tributulu pentru acele suferintie intru ridicarea poporului pre tote terenele vietii.
d) Este un registru de nesfêrsite dureri si suferintie intréga istori’a bisericei si poporulu romanu; dar când gandimu, cà nu inzadar au suferitu dureri si martiriu betrani nostri, si ca suferintiele loru depuse cu abnegatiune in adeveru crestinésca intru aperarea legii si limbei stremosiesci s’au sfêrsitu cu o biruintia, ce-si are espressiunea in autonomi’a si organisatiunea de astadi a bisericei nóstre nationale romane: atunci noue, generatiunii actuale, si generatiuniloru, cri au se-ne urmeze, ni-se impune, cá o consecintia naturala detorinti’a de a iubí mosíi’a, pre care ni-o au lasatu de moscenire luptându cu atâtea sacrificie parintii si strebunii nostri; ni-se impune datorinti’a se calcàmu cu tóta consciinti’a in urmele fericitiloru nostri betrani, si anume: a staruí, cá se facemu din sant’a nóstra biserica a Domnului acea scóla si indreptariu unicu, care conduce cu sigurantia popórele la mantuire.
e) Luptele trecutului dupa imprejuràrile de atunci au fost indreptate intru aperarea si sustienerea individualitàtii nóstre nationale; lupt’a presentului si lupt’a viitória a bisericei romane trebue sa fia indreptata intru afirmarea individualitàtii nóstre nationale.
f) ”Credu, Dómne, si vreau se me mantuiescu prin biseric’a t’a” este doctrin’a ce resulta pentru poporulu romanu din istori’a bisericei sale nationale.
Augutin Hamsea.

O cestiune bisericésca.
I.
In dit’a tierei nainte de acést’a cu câtev’a deli s’a pusu pe tapetu desbaterea asupra bugetulu cultului si instructiunei publice din tiéra; si deputatii in tóte aceste dile lasandu la o parte bugetulu, in vorbirile loru s’au ocupat de unele asiediamente din biseric’a crestina, cu scopulu cá se silésca guvernulu se introduca casatori’a civila si libertatea religionara, si cá se iea din man’a preotiloru matriculele, si se-le predea organelor statului.- Lucruri mari, cari fiacare de chilin inca ar fi in stare a formá evenimentu in viéti’a bisericésca; lucruri mari, cari déca se voru realisá, si ne tememu cà se voru realisá, voru avé se produca mari stramutàri in viéti’a bisericésca a fia-carei confessiuni din patria; lucruri mari, cari potu se fie inceputulu unei misicari incordate, ce pe unu timpu óre-care usior póte sguduí temeliéle pacei si a tolerabileloru relatiuni ce incepusera a se stabilí íntre confessiunile singuratice si intre guvernuu tierei.
Si cine a pricinuitu, de misicarea din odata a ajunsu atâtu de incordata si atâtu de amenintiatória?
Suntem siliti a pune intrebarea acést’a, cá respundiendu la ea, se o lasàmu lamurita posteritàtii, de alta parte se tragemu consecuentiele necesare dintr’esn’a. Fara lamurirea acestei intrebari intrég’a cestiune a misicarei despre carea e vorb’a, remane neesplicata si nimenea n’ar poté-o apreciá cu obiectivitate.
Cu adana parere de reu trebue se constatàmu, cà responsbilitatea pentru neplacerile ce au se urmeze din incordarile iminente, cade pe clerulu bisericei romano-catholice, din tiéra. Aestu cleru cá si totdeuna asia si acum nu a fostu indestulitu cu art. de lege LIII. din 1868, care tratéza despre reciprocitatea confesiuniloru din patria.
Dela aducerea legii – acestu cleru la ocasiuni binevenite pentru elu a lucrat adese constra dispusetiuniloru ei, si unde a potutu a botezatu necompetentu prunci de alta confessiune din casatorii mixte, prin ce apoi de-multe-ori a provocatu ingerinti’a judecatorieloru civile. Éra candu pentru curmarea acestor’a actualulu ministru alu culteloru la 26 Febr. a. c. a emanatu cunoscut’a s’a ordinatiune basata pe lege acestu cleru prin adunari si conveniri a protestatu contra cerculariului ministrului si prin petituri catra dite’a tierei a crediutu cà va silí pre guvernu a revocá ordinatiunea, mai multu – enunciandu-se cà cerculariulu ministrului sta in contrastu cu dogmele confessiunei rom. cath. a carei’a preoti dupa o hotarîre a sinodului dela Tritendu nu potu dá estrase matriculari despre cei botezati de ei – cu scopu ca casurile de botezu se se induca in matricul’a altoru confessiuni, - razamandu-se pe poterea papei dela Roma, carele asijderea ar fi aprobatu tienut’a clerului seu, - a crediutu cà diet’a indata va stramutá insasi legea si va creá alt’a, favoritória pentru biseric’a catolica, abunaóra cum erá pre vremea reversaleloru, candu adeca ce din casatóri’a mixta cu catolici, trebuiau se dee reversu, cá pruncii ii voru botezá in religiunea catolica.(art. de lege 26 din 1791).
Asia se vede inse cà precum tóte in lume, asia si diet’a Ungariei s’a stramutatu. Preotii catolici tindu la principiele din timpii trecuti, ca a loru biseríca se fia domnitóre: recunoscuta in lege si se aiba potere si in nisuinti’a loru indraznétia uita ca astadi domnesce altu spiritu in lume; uita, cà societatea de astadi in actiunile sale nu maneca din punctu de vedere religionaru, din contra faimosulu deputatu Grünwald Bela intre aplausele condeputatiloru sei a apostrofatu cà densulu sprijinesce ori-ce nisuintia, carea tinde la stricarea legaturiloru separistice numai cá pe ori-ce cale si prin ori-cari mijlóce se se póta facilitá inchiagarea tuturoru elementorulu din tiéra intr’o singura natiune unitara. Losinc’a cea mai nóua, cea mai moderna, cea mai populara in cercurile deputatiloru dietali -  este astadi ”unitatea nationala”, de acésta idee este predomnita societatea magiara; pentru acésta idee s’ar abandoná – intre altele chiar si, preteni’a clerului tienutu atâtu de puternicu,... s’ar abandoná si unele institutiuni bisericésci, déca prin acést’a s’ar poté realisá planulu multu doritu si predilectu.
Actiunea clerului catolicu nu e indreptata directe contra acestei porniri, a carei’a aderentu in mai mica ori mai mare mesura e si elu insuri;pasirea clerului catolicu si-are esplicatiunea s’a in acea impregiurare, cá densulu nu e dedatu, i-cade cu greu’ si nici nu voiesce a se dedá se fia egalu indreptatitu cu altu óre-careva cleru din lume. Dela desbinarea bisericésca  din secolulu alu unsprediecelea pana mai ieri-alaltaieri clerulu apusénu erá privitu cá unu potentatu de lume; elu se crede si astadi pre sine de atare, di de aci se esplica pasirea lui cea mai recenta si nici din departe nu s’a asteptatu la o aseminea intimpinarea din partea publicului si a factoriloru hotarîtori, nu s’a asteptatu ca afrontulu lui se se indrepteze chiar spre stricarea unoru asiediaminte bisericesci.
N’avemu darulu profeticu d’a prognosticá ce se va alege din tot lucrulu acest’a; póte cà clerulu catolicu vediendu primejdi’a, se va retrage si se va supune neconditionatu legii si ordinatiunei ministeriali, cu atât mai vertosu, cu cât clerulu celor’a-lalte religiuni din tiéra aderéza la lege, si afla de indreptatita pasirea ministrului; póte cà guvernulu si diet’a vor lasá din planurile loru numai cà se nu produca animositate si incordari ceea-ce negresitu ar urmá si la celelalte cleruri; - judecandu inse dupa semne cà partidele din dieta asia dîcendu s’au inchiegtu in acestu punctu de manecare si pentru realisarea planului loru s’áu pronunciatu cei mai distinsi oratori si capi ai partideloru: usioru se póte intemplá ca cercurile conducetóre vor fi aflatu de oportunu momentulu, in careke se decida fara a se teme de urmari – asupra intrebariloru acestor’a si se le resolveze dupa chipulu si form’a altoru tieri din Europ’a si usioru se póe intemplá de intr’o buna diminétia dimpreuna c clerulu catolicu – si noi clerulu greco-orientalu si celu catolicu – si noi celu protestantu- ne vom tredî, cà matriculele nu se vor mai vedé la oficiele parochiali casatoriíle se vor incheiá naintea primarieloru comunali, prin comune se vor iví emisari si misionari fanatici din  tóata lumea si se or incercá a radicá capisce pentru baptisti si anabaptisti, pentru nazareni si iconoclasti, lipoveni si rascolnici.Timpulu nu e tocmai neacomodatu pentru primirea loru. –C.G.

Viéti’a si activitatea parintelui bisericesc
Ioan Crisosom (Gura de auru).
[Continuare si fine.]

Celelalte 113 omilii séu cuvêntari de rend, cari nu esplica pàrti alese din s. scriptura, sunt parte de cuprinsu dogmaticu-polemicu parte moralu, parte panegiricu, parte sunt predici, tienute la diferite ocasiuni si serbatori mari. Mai renumite dintre aceste sunt:8 omilii, cari le-a indreptatu incontra jidoviloru séu mi dreptu disu, incontra serbarei si ajunàrii cu jidovii de odata, care obiceiu se vede ca existá inca in unele locuri, si se observá de catra unii crestini; 12 omilii incontra Anomeiloru, séu a arieniloru extremi;7 omilii panegirice asupra apostolului Paul;3 omilii de luada asupra martiriloru in genere; 9 omilii despre caintía; 5 omilii despre rugaciune; si in fine 21 de omilii despre statue (De statuis ad populum Antiochen.) Aceste cuvêntari din urma le-a rostitu cá presbiteruin Antiochi’a, la an.387 , când poorulu antiocheam in inversiunarea si turbarea sa pentru asuprirea cà dàri mari si grele din partea imperatuui Teodisie I (celu mare) a fost resturnatu statuele imperatesci. Frica mare a cuprinsu inimele antiocheniloru, se temeau toti de mani’a si resbunarea imperatului. Deci ei trimisera la Constantinopolea o deputatiune, ca se se róge de iertare inaintea lui Teodosie. Dispositiunea sulfetésca  antiocheniloru, in timpulu pana la re’ntórcerea deputatiunei, erá de tot desperata.Devotatului si adeveratulu parinte sufletescu Ioanu, a cautatu cá prin aceste 21 de cuventari, rostite in 21 de dile succesive, pe de o parte se ii imbarbatezepe credinciosii sei, ér pe de alta se ii indemne, cá sa se folosésca casulu acest’a pentru de a sporí si a se intarí in pietate si adeverata virtute crestinésca.
Desi Crisotom, cá invetiacelu alu scólei antiochene a esplicatu scriptur’a in intielesu istoricu-literalu, totusi in dogmatica a remasu deplinu ortodoxu. Cu cestiuni dogmatice se ocupá numai ocasionalu,de aceea opuri curatu dogmatice n’a scrisu. Tot ce ni-a lasatu din acestu ramu alu teologiei sunt dóue tractate apologetice-dogmatice. Unulu e intitulatu ”Demustrare contra lui Iulianu si a paganiloru, ca Cristos este Ddieu” (Demonstratio contra Iulianum et Gentes, quod Christus sit Deus), Cuprinsulu carui’a a evidentu acum din titlulu càririi; ér celalaltu ”Despre s.Vavil’a, contra judeiloru si  a pagâniloru” (Liber in s. Babylan contra Judaeos et Gentiles). Ansa la compunerea acestei scrieri i-a datu impregiurarea, ca imperatulu Iulian voindu se consântiésca dieului Apollo loculu, unde erau astrucate remasietele s. martiru Vavil’a, a poruncitu ca aceste sè se desgrópe; cu care ocasiune apoi sè se fi intemplatu mai multe minuni,pe cari imperatulu si pagânii nu le-au bagatu in séma. In acést’a scriere sustiene Crisostom, ca adeverulu crestinismului e documentatu din destulu itre altele si prin minunile plinite de apostoli si martiri; dreptce si din minunile intemplate la mormentulu s. Vavil’a ar fi trebuitu atât Iulianu, cât si pagânii se traga invetiatur’a si convingerea, ca religiunea crestina e de origine ddieésca.
In opusurile sale morale se presînta, ca unu mare teologu moralistu, ca unu rigorosu inventiatoriu alu moralei crestine. Dintre numerósele scrieri morale-ascetice, ce avem dela elu, cele mai memorabile sunt: ”Cuvêntu practicu catraTeodoru celu decadiutu,” in carele mustra pe amiculu si fostulu seu colegu de scóla si de ascesa Teodoru, carele ma târdiu s’a facutu renumitu in istori’a bisericésca, sub numele de Teodoru, episcopulu dela Mopsuesti’a, in Cicili’a. Acest’a imbratisiându dimpreuna cu Ioanu viéti’a ascetica, in curêndu a parasesce, si se re’ntórce la sgomotosulu modu de vietuire alu lumei perverse si stricate. Pentru acést’a’l mustra Crisostom, si  ’l rechiama la viéti’a ascetica. Catra 2 cunoscuti de ai sei indrépta 2 càrti ”Despre infrângere inimei,” in cari arata fiinti’a, folosulu precum si necesitatea acestei vîrtuti crestinesci pentu cainti’a cea adeverata. In 3 càrti ”Despre provendintia,” catra ascetulu Stagiriu, carele se credea a fi maltratatu séu chinuitu de demoni, cauta autorulu se-lu imbarbateze si se ii arate, ca Ddieu ’l cérca pe omu, dar nu-lu in incercarile sale, ci din contra indrépta tóte spre bine. A mai compusu 3 càrti, in cari mustra pe acei’a, cari criticau si condamnau pe episcopii s fetiele bisericesci, cari propagau manochismulu si se nevoiau a indemn’a si sfatuí pe crestini de a duce o viétia monastica, laudându-o ca pe un’a, ce este fórte folositóre si mantuitóre de sufletu. Cu aceste stà in óre-carea legatura opulu intitulatu ”Asemenarea dintre regi si calugeri, in carele comparéza viét’a regiloru cu cea a monachiloru, infatisiându-o pe acést’a din urma, ca mai superióra celei dintâi din tóte punctele de vedere; ”intru tóte e mai fericitu unu calugeru, decât unu rege.” Atunci, când Ioanu a fost alesu de episcopu dimpreuna cu amiculu seu Vasilie, si când prefacêndu-se ca primesce acésta demnitate l-a fost persuadatu pe acest’a sè se hirotonésca de episcopu, ér elu insusi a fugitu in muntii din apropierea Antiochiei, la ascetii de acolo, - pentru-cá se imblandiésca pe supertulu si  insielatulu seu prietenu s’a pus si a scrisu carte ”Ðespre preotie” (De sacerdotio). In acést’a espune caus’a pentru carea a fugitu de episcopie. Elu afla, ca demnitatea acést’a e o sarcina grea, carea intrece virtutile si puterile lui; pe când pe amiculu seu Vasilie ’l considera de aptu si vrednicu de a se inaltiá la acestu gradu. Dosvólta apoi calitatile si virtutile, ce trebue se le aiba unu preotu, si cu atât mai vêrtosu unu episcopu; precum si dificultàtile séu greutatile si periculele imbinate cu acést’a diregatorie.A mai compusu inca si alte multe opuri, in cari lauda feciori’a; indémna pe veduve, ca se nu se marite  dóua óra; si combate obiceiulu, de a traí fetiele chirotonite, cu femei subintroductae. Dupa omiliile lui Crisostom, scrierile sale morale sunt cele mai pretióse si insemnate monumente, ce le avem dela elu.
In urma ni s’au pastratu inca si 238 de epistole. Din aceste transpira caracterulu sântu si vederile luminate si stralucite ale renumitului autoru. Epistolele ce le-a fost scrisu credintiosiloru sei din asilulu seu, precum si cele 17 scrisori, adresate diaconesei si veduvei Olimpiada, fiic’a lui spirituala, femeie intielépta si evlavioasa, ocupa locnlu de frunte.
Suntu scrieri, cari cu nedreptulu pórta numele lui Ioan Crisostomul. Asia unu comentariu la profetulu Daniilu, nisce omilii incontra credintei in ursita (fatum) si alte multele

Dr. Tr. Puticiu.
Sântirea bisericei nou zidite din Coroiu.
Uerisin, 14 Noemvre 1890.

Domnule Redactor! Din incredintiarea Pré Santiei Sale, parintelui Episcopu diecesanu Marti, in 13 novembre a. c. cu asistenti’a aloru siepte preoti, dupa prescrisele ritaule a santei a nóstre biserici cu solemnitate, spre bucuri’a credintiosiloru am sfintitu biseric’a nou zidita din Coroiu, protopresbiteratulu Beliului, si am predat-o destinatiunei sale.
Cu acésta ocasiune in firulu vorbirei mele ocazionale am cetitu istori’a parochiei din aceea comuna, ascultata fiind atât de credintiosii de-acolo cât si de coreligionarii din comunele vecine si alti oaspeti streini veniti in numeru considerabilu, la acésta festivitate, stêrnindu pietate in inimile lor faptele demne si maretie a strebuniloru nostri, cari desi au fost persecutati, au remasu firmi in credinti’a stremosiésca. 
Istori’a acést’a cá unu documentu, dreptu dovada la statornici’a, crediniti’a tare stramosiésca, pre carea o-au pazitu credintiosii din Coroiu si au aratat acést’a in fapta, zidind biserica noua; - cá istori’a parochiei acestei’a, si cá icóna a starei biseriei nóstre din Biharea in seclulu trecutu, scris in analele parochiei, de Constantin Stanc’a, fostu  parochu si asesoru consistorialu la inceputulu veacului presentu; - si totodata cá indemnu crestiniloru nostrii ortodoxi. Te ros sà-i dai locu in colónele fóie oficiale ”Biseric’a si Scóla”. Acésta istoria suna in urmtoriulu modu:
”Sciutu lucru este, ca sub Mari’a Teresi’a s’au râdicatu unati’a, cu carea acesti poporeni pana intru atât’a au fost siliti a-o primi, cât si din locurile loru intre hotare la  Somoschesiu in varmegi’a Aradului au fost scosi, pana ce s’au plecatu sub unatia, cu care apoi slobodienie de-a si dobandi locurile si casele spre locuinti’a loru-si.
Deci ridicandu-se de Dumnedieu insufletitulu Iosifu alu II-lea prin Decretulu Tolerntiei s’au dat acea slobozenie: ca fiesce care supus de sub sceptrulu austriececcu, dupa cum il v’a trage inim’a s’a, ori sub care credintia a remané se fie slobod.
Intru acestu chipu si ei, din di in di de acest nume alu unatiei a scapá s’au silitu, cu cari maí nainte a-lu primi parintiilorau fost siliti.
Inse fiind subt aceea credintia 32 ani si dupa aceea slobozenie a mai sus laudatului Craiu din zi in zi de a merge la biserica au incetat, asia cât: 28 de ani a fost biseric’a pustia.
Deci acum vrênd norodulu acest’a a’si face biserica neunita, inse neavendu bunu prileju, cá se o faca noua au cumparatu acésta unita in anulu 1808 cu 270 florinti si cheltuiala 70 fl. care fac 34 fl. si banii acesti’a au mersu in man’a Domniei locului. Inse ne-avend bni gat’a, cá se-i dea pentru biserica: Stanc’a Onustiu si Ves’a Toma pe interesu ai luá au fost siliti, ca in’tralt chipu au fost remanandu fara biserica, si luandui din trei sate adeca: din Berechiu, dela MihaiuNasti 100 fl.dela Dolga Vasilie din Talmaciu 50fl. dela Molnar ispan fiind la Ucurisiu 100 fl. Sum’a tuturoru baniloru este 250 fl interes pentru banii acesti’a au dat 37 fl iarasi nu s’au ajunsu au pus dela densii; tot din acela indemnu, ca numai se scape de aceea de care parintii lor u mult dor asteptau cá se scape, si neputend, suntu adormiti.
Drept aceea, avend biseric’a si putienu pament care dupa descumpeararea bisericei au remasu la Domnie, si luandu-lu Stanc’a Onutiu sub arenda, la biserica pe 6 ani l’au dat! Apoi satulu arendu-lu si semanandu-lu au agonisitu intrensulu grâu, cucuruz,ba inca si fên au cositu, care apoi vendiendu-le au esti bani pe sam’a sfintei Biserici 762 fl. toti acesti’a bani prin purtarea de grija a lui Stanc’a Onutiu au venitu la biserica.
Éra dspre alta parte asia feliu s’au ajutoratu ca fiind Stanc’a Onutiu birau au cumparat mâncarea din hotarulu satului si bagend porcii Susaganiloru, au scos 80fl. pe sam’a Sf. Biserici.
Dupa acést’a fiind birau Leucutia Toma din hotarulu satului, dupa boii de lautari a dat pe sam’a bisericii 25 fl.
Intru acestu chipu si la Leucutia Petru fiind birtasiu (carcimasiu) s’au facutu o cuvêntare despre sft’a biserica, ca multe-i lipsesc; si atunci delocu dand fiesce-care omu dupa voi’a s’a, s’a strinsu 70 fl., pe sam’a Sf. Biserici, si acesti’a s’au dat pe Antimis.
Toti acesti’a bani, cu numerulu noue sute treidieci si siept dic 937 fl. sunt obsce adunati la Sft’a biserica.
Domnulu udvarbirau din Beliu Hroboszki Albert ne-a fost cá unu patronu in luarea Bisericei.
Conscripti’a
baniloru, care au datu satulu (Coroiu) pe sam’a bisericei dupa ce-o au descumparatu, au incursu de tot 289 fl 19 cr.
Care s’au adunat dela streinatate din comunele vecine:235 fl. Dela comunasi din comunele vecine cari mai in târdie vreme s’au adunat pe sam’a bisericei fac 46 fl. 48 cr. Tóta sum’a, care pana aicia s’au insemnatu adeca din anulu 1808 pana in anulu 1816 care este preste tot 1509 fl 6 cr. s’au cheltuitu pe celea de lipsa ale sfintei biserici fiindu Vesa Mitru chitoru si purtatoru de grije baniloru adeca: a tasului bisericescu, cari dupa conscriptie s’au cheltuitu pe tóte celea de lipsa ale sf. Biserici descumpararea bisericei dela Domnie, clopotului bisericei, acoperirea si separarea bisericei, cartile bisericesci rituale si altele tóte ce a trebuitu in biserica.”

*

Din cuprinsulu istoriei acesteia se deduce cu siguritate cumca credinciosii nostrii din sub domnirea de pia memoria a Mariei Tereziei, la anulu 1748 venind din B. Sanmartin delanga Beiusu cá iobagi s’au asiezat in Coroiu pe teritorulu dominiului Episcopului latinu din Oradea-mare, au fost siliti a primi unirea asi’a:
In anulu 1760 preotulu unitu din Coroiu avea unu salariu anualu de 50 fl. (pe timpulu vicarului unitu din O.-mare Kovács.)
In anulu1776, sub Episcopulu unitu din Oradea-mare Moise Dragosi, pentru parochi’a unita din Cioroiu, prelunga solutiunea de mai inainte, cere acelasi Episcopu – unu subsidiu anualu de 20 fl. dela Maiestate. La anulu 1780 s’a re’ntorsu, poporulu din Coroiu, la biseric’a ortodoxa, ér edificiulu bisericei foste unite a remas cu preotulu, fara popor.
Credintiosii intorsi la biseric’a strebuna au fost pastoriti, de preotulu Vasilie, din comun’a invecinata Craiova, pana ce le-a succesu credintiosiloru a cumpará biseric’a parasita, dela Episcopulu latinu din Oradea-mare.
Antimisulu din biseric’a din Coroiu, l’a dat Episcopulu Aradului Pavel Avacumovici la anulu 1805, de aici se deduce ca edificiulu, biseric’a unita a fost cumparata de credinciosii nostri indata, la inceputulu seclului presentu, dar fiindca acelu edificiu in decursulu timpului deveni stricatu, crestinii ortodocsi, numai prin colecte si castigulu lor din mai multi ani au putut repará si predá destinatiunei biseric’a la anulu 1808.
Si, fiindca din instructi’a interna a bisericei unite n’au primitu nimic’a credintiosii nostrii, -  tóte cele de lipsa le-au procurat ei, precum arata conscrierea speseloru.
Din traditie se dice ca nici clopotulu din turnulu bisericei unite nu l’a primitu poporulu, ci mai multi ani a fost depus in comuna si, in anulu 1834, a fost transportatu la Galsi’a.
Petru Suciu,
ppresbiter.

DIVERSE.

*Alegeri de deputati congresuali in eparchi’a Aradului,ne sunt pana acum cunoscute urmatórele: deputati preotiesci s’au alesu: in cercurile Arad-Radn’a: par. Vasiuliu Belesiu, protopresviteru; in cercurile Siri’a-Ienopolea: par. Georgiu Popoviciu, protopresviteru; in cercurile Beliu-Tinc’a: par. Petru Suciu, protopresviteru; in cercurile Beiusiu-Vasicâu: par. Ignatiu Papp, secretariu consistorialu; in cercurile Lipov’a-Ving’a: Augustin Hamsea; - ér deputati mireni pre teritoriulu consistoriului din Oradea-mare s’a alesu: in cerculu Vasicâului: Dlu Dr. Georgiu Pop’a: in cerculu Beliului: dlu Paul Gavrilette.
*Dania pre seam’a bisericei. Reposatulu poporeanu si membru alu santei nóstre biserici ortodocse Mateiu Oarg’a din Nadlacu a lasatu prin testamentu din averea s’a unu optariu de pamentu in pretiu de 1500 fl. v. a. santei nóstre biserici din numit’a comuna. Luandu actu de acésta frumósa donatiune rogàmu pre Ddieu, cá sufletulu lui se-lu asieze in locasiurile dreptiloru!
*Necrologu. Confratele nostru Demetriu Blag’a, parochu in Beb’a-vechia, comitatulu Torontalului, protopresviteratulu Banat-Comlosiului a fost greu incercatu de sórte perdiendu pre neuitat’a s’a sociia Eleonor’a, nascuta Muresianu, fiic’a fericitului nostru poetu Andreiu Muresianu, carea in17/29. Noemvre a trecutu la cele eterne, lasandu in celu mai profundu doliu pre neconsolabilulu ei sociu, pre doi orfani si pre neconsolabil’a s’a mama dn’a Susan’a Muresianu. Asociindu-ne si noi lacremiloru de durere ale familiei neconsolabile, - rogàm pre Ddieu, cá famili’a remasa in doliu Ddieu se-o mangaia se póta trece dela dens’a acestu paharu de amaratiune, - ér sufletulu reposatei Domnulu se-lu asieze in locasiurile dreptiloru! In veci amintirea ei!
*Alegeri de deputati congresuali in archidiecesa. Marti, in 13 Noemvre v. s’au tienutu alegerile de deputati pentru congresulu nationalu-bisericescu greco-orientalu, pe periodulu 18921/92-1893/94. – Au fost alesi: colegiulu I. Sibiiu: Dr. Ilarionu Pusicariu, archimandritu, vicariu archiepiscopescu; colegiulu II. Alb’a-Iuli’a: Nicolau Ivanu, redactoru; colegiulu IV. Ili’a: Dr. Remus Rosic’a, secret. consist.; col. VI Clusiu: Petru Rosic’a protopresv.  in Agârbiciu; col.VIII. Mediasiu: Ioanu Popescu, prof. sem. ; col. X. Fagarasiu: Ioanu Hanni’a, protop. directoru seminarialu.
*Unu Nestoru romanu. Dimitrie Procoviciu, archiepresviteru-staurophoru, consiliaru consistorialu emeritu alu archidiecesei ortodoxe-orientale din Bucovin’a, si-au serbatu la 20. Noemvre a. c. in Mamaesci langa Cernautiu iubileulu de 60 de ani alu preotiei si casetoriei sale. Iubilantulu, este in etate de 87 de ani si soti’a sa de 77 ani, ér succesorii, cari au participatu la acésta rara serbare, sunt : 1fiu, 2 fiice, 1 nora, 3 gineri, 25 de nepoti si nepóte, 21 stranepoti si stranepóte, dintre cari 2 au ajunsu deja la o stare sociala independenta. Nestorulu archidiecesanu a ocupatu insemnate functiuni pe timpulu Episcopului E. Hacman,si a fost in trei rênduri presiedinte alu comisiunei insarcinate cu regulare parochieloru  din archidieces’a Bucovinei. Pe langa tóta etatea inaintata, betranelu iubilantu se bucura dimpreuna cu soti’a sa de o deplina sanetate corporala si spirituala si isi aduce aminte cu  multa acuratetia de tóte intemplarile din timpurile demultu trecute.
*Multiamiia publica. Comunitatea bisericésca din Ciab’a, marind scól’a de pana acuma in o estensiune mai spatiósa, si edificand unu cortelu nou parochialu, -  la cari spese a contribuitu cu ajutnriulu urmatori domni: Bela Suciu 200 fl. Eclesia evangelica de aici 40 fl. Victor Popoviciu 20 fl. Gyula Stojanoviciu 20 fl. Beliczey István 10 fl. Beliczy Rezsŏ, Karassay István, Szalai József, Sũdy István. Lőwy Albert, Moisa Gurzeu câte cu 5 fl. Péky Antal 4 fl. Georgie Sierban 3 fl. Dr. Szeberényi Gusztáv, Haan Lajos, Novák Daniel, N. N., Varságh Béla, Omazta Gyula, Petru Gombos câte cu 2 fl. Such János, Décsey József, Ruzsitska Károly, Galli Gyula, Such Albert, Csaréjs Győrgy, Andrei Crecimaricu, Ioan Hodoranu, Ioan Mertianu, Iosif Madarasu, Simeon Stanciu, Georgie Mertian, Parasca Ripitchi, ved. Sofia Marote, Moisa Gurzeu tin. si Mihaiu Cióra câte cu 1fl., pentru cari marinimóse ajutorari, generosii domni, primésca si pe acésta cale, din partea bisericii din Ciab’a, cordiala multiamita publica. – Ciab’a la 21. Noemvre (3. Decemvre) 1890. 
Victor Popoviciu preotu.

Concurse.

In urm’a ordinatiunei Venerabilului Consistoriu gr. or. oradanu dto 8/20. Octomvre a. c. Nr.930. B. pentru deplinirea postului I-mu preotiescu din S. Nicolaulurom., (prot. Tincei) ocupatu pana acum de preotulu Nicolau Boitiu, se escrie concursu cu terminu de alegre pe 20. Decemvre a. c. st. v. pe langa jumetate din intregulu beneficiu parochialu care jumatetate dà o dotatiune pretiuita in 800 fl. si consta sin pamentu, biru, stole, si alte accidentii, - observandu-se cà alegendulu, - in cât dupa regulamentulu pentru parochii n’ar avé dreptu la cas’a parochiala, - se va ingriji insusi de cortelu.
Competentii vor avé a dovedí cualificatiune pentru parochiile de clas’a I., éra recursele adresate comitetului parochialu, vor fi de a se tramite subscrisului protopresviteru in Cef’a (Cséffa) in terminu de 30 dile dela prim’a publicare.
S.Nicolaulu-rom., 1/13. Noemvre 1890.
Comitetulu parochialu.
Prin: Iosif Vess’a, m.p.
Protopresv. Tincei.
Se escrie concursu in urmarea ordinatiunei Vener. Consistoriu aradanu dtulu 5. Octomvre a. c. Nr. 4461. pe statiunea invetiatorésca din Leucusesciu, terminulu alegerei 27. Decemvre st. v. a. c.(a trei’a di de Craciunu) impreunatu cu urmatórele dotatiuni:
1) Salariulu in bani gat’a 186fl.
2) 24 meti cucuruzu in bómbe.
3) 12 meti grâu,
4) pentru conferintia 10 fl.
5) pentru scripturistica 5 fl.
6) 24metri de lemne din care are a se incaldi si scól’a,
7) Gradina de unu jugeru si cortelu liberu.
Doritorii de a se ocupá acést’a statiune sunt poftiti a se presentá in vre-o Dumineca séu serbatóre in biseric’a de aici spre a-si aretá desteritatea in tipicu si cantulu bisericescu, si a-si subscerne recursele pana in presér’a alegerei, subscrisului inspectore de scóle per Lugos, p. u. Balinc,cottulu Carasiu- Severinu.
Leucusesciu, in 26. Octomvre 1890.
In constielegere cu comitetulu parochialu: 
Adam Ros’a, m.p.
Inspectoru scolaru.
